Pr. dr. Ioan Petraș

Pe Ioan Petraş (pe atunci Ioan Petraş‑Arbore) l‑am cunoscut la Caransebeş cu câţiva ani în urmă. Sosise acolo poza albastra ipacu P.S. Streza din Ardeal şi părea a aparţine (spuneau reşiţenii care îi tipăreau cărţile, multe şi – pentru ei – impresionante) unui desant coborât în Banat ca să susţină un proiect cultural. Amorţita Foaie diecezană apărută odinioară la Caransebeş cu articole rămase pentru istoria literaturii devenea din nou o revistă vie, cuprinsă de febrele actualităţii. Pe urmă părintele Petraş s‑a mutat la Timişoara, a tipărit alte cărţi, unele importante. În mediile
 literare‑la aniversări, comemorări, lansări de cărţi –, prezenţa sa devenea un factor de echilibru. Ultimul lui volum, Ferestrele Rănilor, mi se părea de excepţie. Propunea un şir de poeme în care grila teologului nu încerca să se substituie discursului profan. Să nu aşeze, cu alte cuvinte, sub semnul întrebării, timpul textualiştilor, cel care îi marcase debutul poetic. A rămas teolog şi optzecist, aşa cum ne arată poemul Ioan Monoran. In memoriam:„În salbele clopotului său/ creşte o lumină neştiută de nimeni/ oraşul îţi vămuieşte veşmintele/printre bărcile preumblate ale heruvilor/ ai trecut gârbovit de atâta moarte/ fără să ştii/ câtă lumină curge în urma ta// În scripturile Begăi domesticeşti/ dimineaţa fiecărui cuvânt// Cu un pic de moarte/ te‑ai făcut mai aproape de noi/ vânătorii oricărei răzbunări/ nu se vor atinge de armura cuvintelor tale/ Ioane// Tu nu te veştejeşti, aidoma poemului. Modelul nu‑i foarte depărtat: Vasko Popa, cu ale sale pelerinaje, hagiografii, re‑sacralizări dă încă autoritate unei voci şi mai bine auzite în ciclul Potirul Poetului:„Rafael, mă vei cunoaşte târziu/ Sub aripă îmbătrâneşte un măslin// Curând voi fi/ sclavul argintului pus spre păstrare// Corturile Cărţii întineresc de‑atâta lumină/ Se desprinde acum/ un popor de cuvinte/ la fecioria fântânii”. Rafael, ne previne poetul într‑un subsol, e un nume teoforic, corespunzând ebraicului Repha El: Dumnezeu a vindecat răutăţile mele... Sumă de texte vindecătoare, de alegorii care au în centrul lor harurile lui Rafael, Ferestrele rănilor reprezintă o experienţă importantă a teologului şi poetului.

Cornel UNGUREANU